Îmi amintesc toamna lui 2019, când am auzit un banc:
Inchiriez chinez care să viziteze Palatul Parlamentului și Casa Poporului.
Nu am înteles eu atunci despre ce este vorba, și mai tarziu citeam pe site-uri de business despre “no hand shake policy”. Aveau pentru mine articolele aceelași sens ca și bancul de mai devreme.
Mai tarziu am aflat despre virusul care a pornit în China (era decembrie 2019, sau poate ianuarie 2020… nu îmi amintesc exact). Am găsit online niște hărți cu “repartiția” cazurilor de infectări în lume, am mai citit câteva articole la care am ajung prin google și am spus: “e grav! e treabă serioasă cu virusul asta!”. Prin februarie eram deja panicat, și cautam un buncăr unde să mă ascund.
În martie 2020 situtația s-a împuțit în România, am avut primele restricții de circulație. Au urmat apoi niște relaxări, după care alte restricții și tot așa timp de vr’un an a existat o alternanță între restricții și relaxări. Eu am avut “norocul” să mă situez printre persoanele protejate de restricțiile impuse, am locuit probabil în singurul sat aflat în carantină în două rânduri: de Crăciunul lui 2020 și Paștele lui 2021…
A apărut și vaccinul, și cu toate că nu m-am grăbit să fiu printre primele persoane care să-l facă, când s-a deschis etapa pentru noi aștia neînsemnați… cu frică de ac și cu credință în știință am mers în prima fază la “instalare de chip” și în a doua la “activarea chipului”. Am înțeles că o să urmeze și o a treia fază, probabil pentru “mentenanța chipului” sau “upgrade de software”… nu este clar încă.
Ce mi se pare WOW, este ce citesc acum în presa din România… Grecia impune obligativitatea vaccinarii pentru personalul sanitar din centrele publice si private. În Franța personalul sanitar care nu se vaccinează ramâne fară drept de muncă și nu iși va primii nici salariul.